În urma postarii anterioare am primit un mesaj de la Adriana în care sunt întrebată dacă mi-a fost greu sa îmi găsesc de munca într-un salon în străinătate și dacă sunt apreciata de străini sau dacă mă lovesc de faptul ca sunt româncă. Ei bine, azi o sa va povestesc puțin despre aceasta aventura. Aud adeseori ca romanii sunt tratati  ca si sclavii în alte tari. Nu prea m-am lovit de astfel de cazuri și nu prea cred termenul de sclav.

Cat despre locul de munca, nu, nu a fost greu deloc sa îmi găsesc un job într-un salon. Primul salon în care am intrat acolo am și rămas. Sunt norocoasa de fel.

Îmi amintesc perfect și acum cum a decurs acel interviu. Eram emoții din cam pana în picioare, având în vedere ca nu știam sa vorbesc foarte bine engleza, norvegiana nici pe atât. Aveam impresia ca sunt într-adevăr pe alta lume atunci când îi auzeam vorbind. Însă totul a decurs perfect, iar după câteva zile am început munca. A fost puțin greu sa mă adaptez având în vedere ca nu înțelegeam tot 100% ce se vorbea și trebuia sa întreb de 10 ori ca sa mă asigur ca am înțeles bine. De multe ori nici după cele 10 ori nu înțelegeam,  dar am avut parte de multa susținere din partea colegelor și îmi explicau dacă nu înțelegeam .  Cred cu tărie ca indiferent în ce tara ai fi, dacă dorești sa muncești,  găsești de lucru indiferent de domeniu.

 

Dacă m-am lovit de faptul ca sunt româncă? … pfff…de multe ori și încă mă lovesc, însă încerc sa nu o iau personal și sa trec peste, deja m-am obișnuit. La început am avut cliente care se ridicau de pe scaun la aflarea vestii ca sunt româncă. Atunci m-am simțit puțin descurajata și jignita, însă am învățat cu timpul sa mă fac respectata pe cât pot, sa le arat ca sunt om la fel ca și ele și sa nu pun la suflet întâmplările de genul, ba din contra, m-au motivat sa învăț limba, sa le pot spune mai multe pe limba lor, sa fiu sigura ca ma fac înțeleasă. 😁
De unele răutăți o sa ne lovim oriunde mergem în lume și pe unele părți,  sincer,  înțeleg .
De cum suntem noi văzuți ca oameni și nu ca și societate , asta tine strict de noi.

 

Faptul ca am lucrat și lucrez în continuare într-o tara străină m-a ajutat în primul rand sa mă dezvolt eu ca și om . Inevitabil devii mai puternic , pentru ca doar de tine depinde tot.
În ceea ce privește cariera mea de hairstylist , da, am avut diferite oportunitati si experiențe frumoase, am întâlnit oameni care au contribuit mult în dezvoltarea mea, iar probabil toate aceste lucruri nu se întâmplau daca ramaneam in România.
Ce e diferit aici fata de România,  este ca aici statul te ajuta sa faci ceva și te susține intr-o oarecare masura , asta indiferent de ce origini ai. Oamenii sunt mai buni, mai veseli și mai optimiști. Iar dacă te gândești ca normal ca sunt veseli ca doar au bani, crede-ma , au și probleme, doar sunt oameni,  iar banul nu e singura problema care exista, însă ei sunt optimiști și mereu cu zâmbetul pe buze, iar asta  apreciez enorm și îmi da o stare de bine atunci când interacționez cu ei.

 

Dacă sunt apreciata?… cred ca da. Simt ca sunt apreciata de clientele mele și de oamenii cu care interacționez, însă totodată și criticată de o parte din oamenii care mă înconjoară. Accept orice critica,insa în cele din urmă eu sunt cea care decide dacă critica respectiva este sau nu buna pentru mine.

 

 

Cum te văd cei din  jur și cum te tratează,  depinde doar de tine, iar criticile au întotdeauna un scop, ori sa te ajute în evoluția ta, ori sa te oprească. Depinde de la cine vine și cum le percepi tu ! 🙂

 

 

With love for hair,

 

 

Write a comment:

*

Your email address will not be published.